MARTI, 31 MARTIE 2009

Peste cateva ore ajunge Dani...de-abia astept! Astept vesti „proaspete” de acasa...scrisorele...nu multe, dar din acelea faaaaine de la oameni faini Dimineata mergem la aeroport dupa el. Ioana e asa de bucuroasa...mi-a fost drag s-o vad zilele astea cat de „incompleta” e fara Dani...mi-a amintit de Moni si Feri si de perioada cand au fost ei despartiti...nimic nu mai avea acelasi gust, culoare, forma pentru ei...zambesc...nu stiu cum e sa fi asa, dar mi-e drag sa-i vad pe cei din jur atata de indragostiti.
Toata saptamana am petrecut-o intre fete...Domnul ne-a purtat minunat de grija ...acasa, pe drum, la scoala, cumparaturi...Am inceput parca sa ne regasim in ritmul vietii de aici, sa avem un program, sa anticipam situatii...aici perseverenta e un cuvant cheie...vad asta zilnic la clasele de alfabetizare...nu cu copiii e greu...ci mai dificil e cu cei care se ocupa de ei...si nu pentru ca ar fi ei caractere dificile neaparat, dar sunt tare putini organizati in munca lor...imi doresc asa mult sa-i pot ajuta, sa le dau un exemplu de altceva decat ceea ce stiu ei deja si impreuna toti sa dorim imbunatatiri...sunt constienta ca trebuie mult efort depus fara sa ma astept la rezultate „instant”. Dar asteptari am...de la D-mnezeu, de la mine , de la ei....si cred in concretizarea lor.
Ma rog pentru Amit...un fost copil de pe „bancile”scolii de alfabetizare (am folosit ghilimelele pentru ca aici copilasii nu stau in bancute, ci pe jos)...un suflet de copil pierdut, analfabet, fara nici o speranta...asa l-au gasit Dani si Ioana cand au ajuns in Patna...astazi lucrez alaturi de el la una dintre clasele de alfabetizare...cat de curand, in saptamanile urmatoare va primi botezul in apa...e adolescentul cu unul dintre cele mai frumoase zambete. E minunea lui Dumnezeu! Amit provine dintr-o casta inferioara, situatia lui de acasa e foarte grea, adesea umbla atat de jerpelit, e complexat...si totusi, Isus a privit la el si a vazut mai multe decat se poate vedea...si desi nu stie prea multe cum sa se comporte cu copilasii, cum sa se impuna, cum sa-si organizeze munca...aleg si eu sa vad ce-ar putea sa fie in viitor...si-mi doresc sa-i fiu de ajutor, o inspiratie pentru el si ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute in neputinta si limitarile mele pentru a fi cu adevarat o binecuvantare pentru viitorul lui...cand ma gandesc la el si la copiii printre care lucrez imi vin in minte cateva versuri dintr-o melodie:
„Heal my heart and make it clean
Open up my eyes to the things unseen
Show me how to love like you have loved me
Break my heart from what breaks yours
Everything I am for your kingdom’s cause
As I go from nothing to eternity”
Ma inspira mult aceste versuri si adesea le rostesc in rugaciunile mele…si astept raspunsul practic de la Domnul.
As fi vrut sa scriu mai multe, dar mi-e asa un somn, iar dimineata vreau sa fiu fresh, sa nu-mi scape nici un detaliu din tot ce va povesti Dani de acasa.